- a nu avea dreptate
- to be (in the) wrong.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a nu avea dreptate
Look at other dictionaries:
dreptate — DREPTÁTE, (rar) dreptăţi, s.f. Principiu moral şi juridic care cere să se dea fiecăruia ceea ce i se cuvine şi să i se respecte drepturile; echitate; faptul de a recunoaşte drepturile fiecăruia şi de a acorda fiecăruia ceea ce i se cuvine. ♢ loc … Dicționar Român
perfect — PERFÉCT, Ă, perfecţi, te, adj., s.n. I. adj. 1. Care întruneşte în gradul cel mai înalt toate calităţile cerute; desăvârşit. ♢ Gaz perfect = gaz ale cărui molecule, de dimensiuni neglijabile faţă de distanţele dintre ele, nu exercită forţe de… … Dicționar Român
rămăşag — RĂMĂŞÁG, rămăşaguri, s.n. (Construit mai ales cu verbele a pune , a face , a ţine ) Convenţie între persoane care susţin lucruri contrare şi prin care cel ce va avea dreptate va primi o răsplată (în bani sau în obiecte) stabilită în momentul… … Dicționar Român
pariu — PARÍU, pariuri, s.n. 1. Convenţie prin care fiecare dintre persoanele care susţin lucruri contrare într o dispută se obligă să ofere o compensaţie materială celui care se va dovedi că are dreptate; rămăşag, prinsoare. 2. Joc de noroc, în special… … Dicționar Român
prinsoare — PRINSOÁRE, prinsori, s.f. 1. (pop.) Rămăşag, pariu. 2. (înv.) Faptul de a fi captiv, prizonier; (concr.) închisoare. ♦ Capcană pentru animale. – Prins2 + suf. oare. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PRINSOÁRE s. v. pariu … Dicționar Român
rămas — RĂMÁS, (2, 3) rămasuri, s.n. 1. Faptul de a rămâne; rămânere. ♢ expr. Rămas bun! sau bun rămas! formulă de salut adresată de o persoană care pleacă celui sau celor care rămân. A şi lua rămas bun = a se despărţi de cineva, a pleca. De ajuns şi de… … Dicționar Român
drept — DREPT, DREÁPTĂ, (A, B) drepţi, te, adj. (C) adv., (D) drepturi, s.n. (E) prep. a. adj. I. 1. Care merge de la un punct la altul fără ocol, fără abatere. ♢ Linie dreaptă (şi substantivat, f.) = linie care uneşte două puncte din spaţiu pe drumul… … Dicționar Român
justiţiar — JUSTIŢIÁR, Ă, justiţiari, e, adj. Care face dreptate, care urmăreşte să facă dreptate. [pr.: ţi ar] – Din fr. justicier. Trimis de cata, 02.02.2005. Sursa: DEX 98 justiţiár adj. m. (sil. ţi ar), pl. justiţiári; f … Dicționar Român
găsi — GĂSÍ, găsesc, vb. IV. 1. tranz. A da de (sau peste) ceva sau cineva (din întâmplare sau căutând anume); a descoperi, a afla. ♢ expr. (fam.) A şi găsi beleaua = a se afla într o situaţie neplăcută, a avea necazuri. (intranz.) Ţi ai găsit! = aş! de … Dicționar Român
fi — FI, sunt, vb. IV. intranz. a. (Verb predicativ) 1. A exista, a avea fiinţă. A fi sau a nu fi. ♢ expr. De când sunt (sau eşti etc.) = (în legătură cu o negaţie) de când mă aflu (sau te afli etc.) pe lume, dintotdeauna; niciodată. E ce (sau cum) e… … Dicționar Român
cuvânt — CUVẤNT, cuvinte, s.n. 1. Unitate de bază a vocabularului, care reprezintă asocierea unui sens (sau a unui complex de sensuri) şi a unui complex sonor; vorbă. ♢ Cuvânt simplu = cuvânt care conţine un singur morfem radical. Cuvânt primitiv = cuvânt … Dicționar Român
